Zilele astea stateam la o discutie,cand la un moment dat,interlocutorul mi-a zis foarte franc ca nu-si doreste unirea Basarabiei cu Romania,precum ca aceasta ar implica cheltuieli prea mari pentru Romania.A zis-o foarte deschis si cu toata sinceritatea,mentionand totusi cu amabilitate ca nu ar dori sa ma…jigneasca cumva,stiind ca sunt basarabeanca.A mai adaugat ca poate peste vreo 40 de ani,cand Romania va sta si ea mai bine pe picioare,atunci s-ar mai putea discuta ceva despre unire…Atunci m-am gandit,daca si in anul crucial 1918 romanii s-ar fi gandit sa mai amane putintel Unirea…oare ce fel de istorie am invata noi astazi?
Asadar,am zis sa mai rascolesc putin prin arhivele prafuite ale memoriei mele,sa vad daca totusi lectiile de istorie din liceu nu au trecut chiar asa in zadar…Deci…Prima Unire a Tarilor Romane a fost realizata de catre Mihai Viteazul la 1600.Urmeaza Mica Unire de la 1859,care a pus temei de neclintit Romaniei moderne.Totusi,o importanta cruciala pentru istoria Romaniei l-a avut anul 1918.La 27 martie 1918 are loc actul istoric al Unirii Basarabiei cu Tara.La 28 noiembrie 1918 Congresul General al Bucovinei a votat cu o majoritate zdrobitoare”unirea neconditionata,pentru vecie,a Bucovinei in vechile ei hotare cu regatul Romaniei”.Adunarea Nationala de la Alba-Iulia,care a avut loc la 1 decembrie 1918,a consfintit infaptuirea Marii Uniri,incununad aspiratiile seculare ale romanilor de a locui intr-un singur stat.
Recitind ultimul paragraf,parca il vad pe dirigintele meu cum vorbea cu insufletire despre Unire,istoria romanilor…Atunci totul imi aparea cumva intr-o lumina roz,de parca toti romanii ar sta cu bratele intinse si ar astepta cu nerabdare unirea…Abia cand am venit in Romania,mi-am dat seama cate prejudecati si idei false ne despart,chiar daca ne uneste i Istorie…Desi nu as vrea sa fiu acum rea si recunosc,am avut fericirea sa intalnesc multi oameni care se intereseaza cu adevarat de soarta Basarabiei si acest lucru m-a facut sa ma simt de multe ori in Romania cu adevarat ACASA…
Dar incepusem cu piedicile unirii Basarabiei cu Romania.Mitul costului unirii asupra economiei romanesti poate fi distrus prin cateva simple date statistice.Produsul Intern Brut de 6 miliarde dolari al Republicii Moldova reprezinta doar 3% din cel al Romaniei,de 200 miliarde dolari in 2008.Analizand acest raport,ne dam seama ca economia Basarabiei nu ar putea exercita o influenta prea mare asupra economiei intregii Romanii,in sensul de a fi o povara.Dar,sigur,mai sunt si alte piedici,unele imaginare,altele mai putin…Si in primul rand se cere vointa,vointa atat din partea Poporului,cat si a guvernantilor,vointa care la moment lipseste.Ne multumim,deocamdata,cu incalzirea relatiilor dintre Bucuresti si Chisinau…
Ne multumim,deocamdata,sa comemoram evenimentele petrecute la Cernauti in 28 noiembrie 1918 si la Alba Iulia-1 decembrie1918,in cadrul unor simpozioane precum cel care va avea loc in incinta Cercului Militar(Casa Armatei)Brasov,vineri,27 noimebrie,ora 15.30,la care sunteti asteptati cu drag.Pentru ca o Unire nu se infaptuieste numai politic,economic,ci mai ales cultural.Sa nu ne lasam dusi de griji cotidiene si sa gasim un pic de timp pentru a ne aminti de opera Unirii infaptuita de marii nostri predecesori,intrebandu-ne…oare astazi am fi avut si noi curajul lor?
Cineva spunea odata(parca as incepe o poveste)ca un adevarat scriitor e acela,care,atunci cand are o idee,un gand,chiar daca e noapte,se da jos din pat si nu se linisteste pana nu-as aranjeaza frumso ideea pe foaie…Cam asta fac si eu acum(fara pretentii la titlu de scriitor,Doamne fereste!).Dar atunci cand te bombardeaza sute de ganduri pe minuta,e mai bine sa le asezi frumos pe hartie(asta in varianta mai demodata,acum in memoria PC),apoi frumos sa-ti vezi de alte treburi(sfatul psihologilor,apropo).Imi aduc aminte(o zic de parca as fi deja pensionara,dar ma rog)de fervoarea adolescentina,cand ma chinuiau iubiri neimplinite si pentru a ma elibera putin de tensiune,transformam sentimente in poezii(regret,acum nu mai scriu,probabil cu varsta devenim mai sceptici si rationali,uitam sa zburam,dragostea nu ne mai ravaseste sufletele,vrem sa avem mereu totul sub control,chiar si emotiile…sau poate eu n-am dat deocamdata de o dragoste”inaltatoare”…o zic si singura nu-mi vine a crede…totusi raman ferm convinsa ca cele mai frumoase poezii sunt scrise atunci cand suferi…asta din experienta proprie,apropo…asa ca poate e mai bine ca Eminescu nu s-a casatorit nicicand cu Veronica Micle,ar fi fost o istorie banala,iar asa,dragostea lor a devenit aproape o legenda).
Comentarii recente